- Social - nr. 992 / 12 Aprilie, 2012 In perioada 2001-2008 Cornel Popescu interpreteaza cu succes cateva roluri de comedie, realizate in modalitati scenice diferite: Nae Girimea in D-ale carnavalului de I. L. Caragiale – regia Grigore Gonta, Bartholo in Nunta lui Figaro de Beaumarchais – regia Renata Scant din Franta, Marta (un travesti plin de haz) in Elisabeta, din intamplare o femeie de Dario Fo – regia Cristian Ioan, Fabrizio in Mirandolina de Carlo Goldoni – regia Cristian Ioan. Dar continua sa faca si regie. Monteaza doua foarte frumoase spectacole pentru copii – Micul print, dramatizare de Marinela Popescu dupa celebra carte a lui Antoine de SaintExupéry si Buratino, dramatizare tot de Marinela Popescu dupa povestea scrisa de Alexei Tolstoi, care e, de fapt, o adaptare a celebrei carti Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi - precum si o vestita drama americana, Menajeria de sticla, de Tennessee Williams. In toate, Cornel Popescu se dovedeste acelasi artist exigent, de un desavarsit profesionalism, care si-a bucurat intotdeauna spectatorii. Si brusc, pe neasteptate, acum un an, Cornel ne-a parasit pentru totdeauna. Valentin Marica scria atunci in paginile "Cuvantului liber”: "A fost Hamlet, numind teatrul rescriere a lumii, tipar al vremurilor. Avea darul comunicarii limpezi, expresive, reverberante. Facea parte dintre acei oameni de arta care isi respecta cu sfintenie talentul, rodindu-l mereu in crez artistic si de viata, arzand in numele publicului si al binelui spiritual. A fost puternic in viata teatrala prin talentul pe care l-a avut din plin, facand din fiecare rol o creatie artistica, cu esenta demiurgica, venind din credinta nesovaielnica in mesajul scenic. A fost actorul care nu si-a dezamagit niciodata publicul. Simtea ca, prin spectacolul de teatru, oamenii se unesc in ras si lacrima, gasind dragoste si intelegere, drumul spre ei insisi, gandu