Din cauza numărului în creştere de afecţiuni grave cauzate de aditivii din produsele alimentare, tot mai mulţi români s-au reorientat în ultimii ani spre produsele bio, alegând variantele naturale, chiar dacă sunt mai scumpe, ale unor alimente, ceaiuri sau produse cosmetice. În aceste condiţii, Statul român ar fi putut obţine profituri deloc neglijabile prin păstrarea şi dezvoltarea unuia dintre cele mai populare branduri rămase de dinainte de 1989 – Plafar. Totuşi, a preferat să distrugă definitiv această şansă, prin privatizarea unităţilor Plafar şi vânzarea mărcii, pe bani puţini. Astăzi brandul Plafar produce profit, care nu ajunge însă la stat, ci la producătorii privaţi care au cumpărat marca. În plus, unităţile Plafar au fost închise pe rând, fabrica timişoreană, deşi era una dintre cele mai profitabile, devenind o grămadă de moloz, pentru a face loc unui supermarket.
În ciuda profitului de 1,2 milioane de euro, Plafar a fost declarat în insolvenţă
Timişorenii care au trecut recent prin zona Căii Martirilor nu au putut să nu observe buldozerele care lucrau de zor pe fostul amplasament al fabricii timişorene Plafar. Unitatea, una cu reale şanse de dezvoltare în condiţiile în care curentul bio este în plină expansiune, a fost transformată într-un morman de moloz, făcând loc pentru construcţia în zonă a unui supermarket. S-a ajuns aici în urma unei privatizări “clasice”, aceeaşi metodă de privatizare care a făcut ca aproape toate întreprinderile de stat, profitabile sau nu, să fie închise pe rând, în urma intereselor imobiliare care, în condiţiile unei creşteri de preţ nejustificate, în perioada de dinainte de criză, a trezit interesul foarte multor investitori care nu au făcut altceva decât să taie şi să vândă utilajele şi să valorifice terenul şi imobilele.
În cazul Plafar, încă de acum trei ani ani, Autoritatea de Va