Ce mă distrează pe mine ăştia care se străduiesc să fie mai buni în Săptămâna Mare! Să îi vezi cum mimează milostivenia, cum încearcă să fie supuşi, să nu mai înjure, să nu îi mai sape pe cei din jur, să nu mai bârfească aiurea, să nu mai înşele, să nu mai fure etc. Evident, mulţi îşi propun să fie mai buni, dar puţini şi reuşesc. Dar cică important este că şi-au propus, că au avut de gând să nu mai fie jigodii de oameni.
Dup-aia, după ce va trece Paştele, vor reveni cu toţii la preocupările lor de zi cu zi: care cu furatul, care cu bârfitul etc.
Politicienii, poate cei mai păcătoşi dintre muritorii de rând plătiţi din bani publici, simt nevoia mai mult decât oricine să îşi descarce sufletul în această perioadă, de Paşte. Să scape de păcate, cum se zice. Pentru asta există spovedania, iar ca să nu o mai lungim mult, propun să le dăm cuvântul, să spună ce au pe suflet. Să explice cititorilor ce anume le macină conştiinţa, unde anume au greşit şi ce pedeapsă consideră că ar merita pentru fărădelegile făcute şi minciunile spuse cu dezinvoltură.
Gheorghe Bunea Stancu
Iartă-mă Doamne, Dumnezeule, căci am păcătuit! Doamne, simt că nu mă mai pot opri. La început mi-am dorit să ajung preşedinte de CJ, ceea ce s-a şi întâmplat, şi îţi mulţumesc pentru asta. Apoi am vrut să devin şef peste medici şi am ajuns. Dar nu m-a mulţumit nici postura de barosan peste Spitalul Judeţean. Simţeam că e prea puţin pentru capacitatea mea de mare conducător. Aveam nevoie de o nouă provocare. Aşa că m-am impus ca căpetenie atât peste PDL, cât şi peste PNL. Nu mişcă unul în formaţie fără voia mea. Însă, Doamne, mă îngrijorează setea asta a mea de putere, de îmbogăţire, de a acapara tot ceea ce mă înconjoară. Stau şi mă întreb unde anume o să ajung în ritmul ăsta? Doamne, poţi să mă trimiţi oriunde (la spitalul de nebuni, la cantina săracilor, nu contează), numai
