Andrei Dosa ( n. 1985, Braşov) este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi masterand la Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov. A debutat în 2011, la Editura Tracus Arte, cu volumul de poezie "Când va veni ceea ce este desăvârşit", distins în luna ianuarie 2012, de Ziua Culturii Naţionale, cu premiul "Mihai Eminescu"- Opera Prima, la Botoşani.)
-Din cel care vizualizează şi percepe ceea ce se întâmplă în jur, personajul poematic devine uneori retractil cu pornirile sale cele mai acute şi sincere.
- Pentru mine (şi aici mă delimitez clar de personaj), acut şi sincer înseamnă să sparg o trăire în momente foarte mici, pe care apoi le analizez. La fel fac şi cu emoţiile. Încerc să văd ce e în spatele lor, care este mecanismul, angrenajul prin care ele se pun în mişcare, întârziind astfel să le numesc. Charles Olson se considera un arheolog al dimineţii. Am încercat să fac ceva asemănător în unele poeme din volum. Înainte de a "afecta" limbajul, emoţiile puternice afectează spaţiul şi percepţia. Pe de altă parte, personajul disimulează pentru a nu-şi arăta vulnerabilitatea. Este un mod de discurs larg răspândit în zilele noastre. Nu poţi să-i spui cuiva direct: "Te iubesc!" O să râdă de tine. Atunci, bietul băiat îndrăgostit va fi nevoit să-şi pună la bătaie întreaga capacitate de convingere de care dispune. Literatura se rezumă până la urmă la capacitatea de a-l convinge pe cititor. Toţi marii scriitori erau înzestraţi cu o capacitate de convingere ieşită din comun.
-Realitatea poate deveni un fundal brutal în poemele tale. De ce anumite funcţii publice sunt asociate imediat cu indiferenţa, ca de exemplu "funcţionari cărora li se rupe de tine", "oameni la care apelezi de nevoie"?
- Pentru că cele mai multe funcţii publice asta reprezintă: indiferenţa. Mircea Nedelciu spunea în "Zodia Scafandrului" că s-au