Kenneth Pomeranz

Marea divergenţă. China, Europa şi naşterea economiei mondiale moderne

Editura Polirom

Traducere de Gabriela Petrilă şi Paul Aneci. Colecţia "Historia"

Marea divergenţă oferă o abordare nouă a uneia dintre întrebările clasice din domeniul istoriei: de ce doar în nord-vestul Europei a început o dezvoltare industrială susţinută, în ciuda unor similarităţi surprinzătoare între anumite zone avansate din Europa şi din Asia de Est? După cum arată Kenneth Pomeranz, nu mai devreme de 1750, asemănările dintre aceste două părţi ale lumii erau foarte marcate în ceea ce priveşte speranţa de viaţă, consumul, pieţele produselor şi ale factorilor. Poate cel mai surprinzător este faptul că Pomeranz demonstrează că centrele chineze şi japoneze nu se aflau într-o situaţie mai proastă decît Europa Occidentală din punct de vedere ecologic. În secolul al XVIII-lea, zonele centrale ale Lumii Vechi s-au confruntat cu deficite locale comparabile de produse care necesitau suprafeţe mari de pământ, deficite care au fost soluţionate doar parţial prin comerţ.

Pomeranz afirmă că în secolul al XIX-lea divergenţa Europei faţă de restul Lumii Vechi s-a datorat în mare parte localizării zăcămintelor de cărbune, care a înlocuit lemnul. Ca urmare, faptul că Europa nu îşi folosea pământul în mod intensiv nu mai era o problemă chiar atât de mare, iar industriile mari consumatoare de combustibil s-au putut dezvolta. O altă diferenţă crucială pe care o observă el are legătură cu comerţul. Anumite conjuncturi globale au transformat Americile într-o sursă de produse primare de care avea nevoie Europa mai importantă decât orice periferie asiatică. Aceasta a permis Europei de Nord-Vest să înregistreze o creştere spectaculoasă a populaţiei, să se specializeze şi mai mult în manufacturi şi să folosească mâna de lucru implicată anterior în agricultură, recurgâ