Dorin Spineanu PRIMAVARA ESTE IARASI ZGUDUITOARE, dar asta nu mai intereseaza decat o mana de studente romantice si eleve de cenaclu literar. Poate si niste pusti cu acnee, care se dau mari cu ispravi bahice inventate ca sa impresioneze... dracu’ stie pe cine! A VENIT CIRCUL IN ORAS, se smulg bordurile noi cum se smulgeau unghiile detinutilor politici la tortura, parcurile se tund la sange, gunoiul este adunat cu grija de arheologi care au dat de niste artefacte mama-mama. GIGI LE FACE PE TOATE! Acum, abia acum, imi dau seama ca omul asta e necesar, vital Orasului, fara El n-am putea respira, bea multa apa, de regulat ce sa mai zic?! Uite, m-am saturat de moftangiu, de tipul asta cu hachite de fapta batrana, de insul asta care se oftica de fiecare data cand e luat usor in balon. Pai, zic eu, e mai bine in balon decat in buda, nu? Ca e razbunator, ca si-a creat o curte de sicofanti (pentru uzul din Danilou, turnatori), ca se crede imperial peste un Oras prabusit in sine, asta-i alta poveste, nu ma priveste. MAI INTAI, URBEA ASTA E A MEA, APOI A ADMINISTRATORULUI. Sa fie clar! Si chiar ca o iau razna cand vad cum e protejat ca un cocon de un soi de Politia personala platita din banii mei, de niste nesimtiti din presa vanduti cu tot cu testicule (sau ovare, dupa caz), de niste procurori care-l ignora superb si asa mai departe. A AJUNS ASTA, GIGI, SA INTIMIDEZE O MULTIME DE LUME. Nu se mai poate! Hai sa ne venim in fire, ca niste oameni mari si sa nu mai facem pe noi ca pana si Nero a belit-o, cat era el de Nero. Hai in alta parte. Hai in gradina, unde exubereaza pana si buruienile si matele se tavalesc de placere in iarba virgina si motanii le urmaresc cu ochii sticlosi si mari ca sa le spuna poezii ca in Parcul Copou, unde un oarecare Danilou isi fierbe scafarlia ca pe-un ou. BAI, CE POET MOARE ODATA CU MINE! (Nero, Opere)

Dorin Spineanu