- Politic - nr. 994 / 14 Aprilie, 2012 Urmatorul patriarh, Justinian Marina, a fost instalat in scaunul patriarhal la 24 mai 1948, fiind, inainte de alegerea sa in inalta functie de Patriarh, mitropolit al Moldovei, pentru o perioada foarte scurta de timp (este ales in august 1947, in urma decesului fulgerator al fostului mitropolit, Irineu Mihalcescu, ca la nici un an sa-l succeada pe fostul patriarh Nicodim, decedat, dupa cum am aratat, in mod misterios). Recunoscut si ramas in reprezentarea celor care l-au cunoscut ca un mare restaurator de monumente istorice, personalitatea noului ierarh a fost si ramane destul de controversata in raport cu modul in care a ajuns patriarh in anul 1948, chiar daca era considerat nu doar incomod, ci chiar indezirabil pentru asa-zisul regim de democratie populara recent instaurat. Cu toate acestea, asupra acestui "Patriarh Rosu” (denumire data si defunctului Patriarh Teoctist), sau de "patriarh al compromisului”, regimul totalitar si-a pus multe sperante, parand a fi mai tolerant cu regimul si puterea politica, fapt invalidat de realitate si atitudinea promovata in raportul dintre stat si Biserica, dezamagind conducerea statului din acele vremuri tulburi. Atitudinea refractara a Patriarhului se datora faptului ca statul roman, imitand "modelul” ateismului sovietic, obligase biserica la supunere si prigoana, asemenea imparatilor romani cu primii crestini. Cu toate ca intre Biserica Ortodoxa si regimul comunist totalitar se perfectase o reciprocitate a "compromisurilor”: statul garanta libertatea cultelor, iar biserica respectarea legilor statului, mii de slujitori ortodocsi si greco-catolici au fost arestati si prigoniti pentru nesupunere si nonconformism spiritual, astfel ca institutia B.O.R. s-a vazut nevoita a se confrunta cu o severa prigoana a statului totalitar, foarte influentat in acei primi ani ai "democratiei comuniste”, de