Actriţă care schimbă textul şi comportarea în jocul ei spontan. Toate epitetele cu majusculă aleargă să descrie jocul acestei explozive actriţe atât de longevivă. A fost şi este regină a scenei Naţionalului.

Coana Joiţica, Zoe Trahanache rămâne rolul ei de referinţă.

Dacă ar fi văzut-o Caragiale, nenea Iancu în acest rol, s-ar fi încornorat de ea şi şi-ar fi părăsit nevasta.

Citesc cu uimire mărturisirile acestei frumoase actriţe admirate de toată lumea, dar şi de ea. Nu e deloc nesigură. Ba chiar are umor. Scrie „regizorul a avut fericita inspiraţie de a-mi oferi această partitură”.

Sau: „În concluzie, a ştiut el Caragiale de ce a pus ochii pe mine acum mai bine jumătate de secol!!! Mulţumesc!

Am rămas însă cu un mare OF în sufletul meu... am pierdut-o pe Veta din «O noapte furtunoasă». N-am avut parte de ea!”.

Cred că şi coana Veta s-a necăjit că n-a avut parte de Carmen Stănescu.

Cred că şi iubitorii de teatru ştiu ce-au pierdut!

Carmen Stănescu rămâne cea mai bună Zoe Trahanache în lista mea de valori.

Domina scena! N-avea nici o îndoială în ce-o priveşte. Domina publicul! Poate că s-ar fi găsit şi unii care să nu fi fost îndrăgostiţi de ea, dar câtă vreme era pe scenă, nu aveau ce să-i reproşeze. Pe Carmen Stănescu au iubit-o şi duşmanii. Era şi frumoasă de la Dumnezeu – Tata şi Mama frumoşi m-au făcut şi pe mine frumoasă – cum îşi începe ea cartea.

Mai are şi multă expresivitate în această frumuseţe.

Trece rampa furtunos, ca o regină.

Bucură şi se bucură!

Mi-aduc aminte că atunci când am debutat pe scenă, alături de ea am debutat. „Ce noroc!”, toate actriţele din teatru spuneam „dacă aş fi bărbat, pe Carmen aş lua-o de nevastă”.

Iar Carmen nu se mira.

Am văzut-o la o întâlnire a actorilor talentaţi, care erau sărbătoriţi, pentru că erau matusalemici. Imprimarea a durat de la ora p