Nu cred ca putem evalua si/sau ierarhiza modalitatile de a oferi, fiecare alege calea care i se pare mai potrivita. Un singur indemn: oferiti cui are nevoie si dati din inima! Ce subiect mai bun, in ajunul Sarbatorii Pastelui, decit o meditatie asupra filantropiei: de ce avem datoria sa dam din prisosul nostru, cui oferim, in ce mod, ce asteptam in loc? Stim cum functioneaza la noi aceasta institutie a filantropiei, de regula prin cadouri oferite inainte de sarbatori celor mai putin vizitati de noroc. In general, sint gesturi facute din inima, derivind dintr-o generozitate structurala, oferind satisfactii ambilor parteneri: donatorului si primitorului. Cunosc o tinara avocata de succes care ofera cadouri, antrenind si pe altii, copiilor din spitale, celor care nu au parte de bucuriile celorlalti. Satisfactia ei e tot atit de mare ca si a micutilor. Fara publicitate, fara gesturi de fatada. Am cautat pe internet sa vad cum concep si altii actul daruirii. Gasesc o analiza intr-o revista online, care-si asuma o pozitie de stinga. Nu dau nume, nu polemizez, doar consemnez: "Oamenii de stinga (indeosebi socialistii) cred ca statul este cel care trebuie sa-i ajute pe saraci". Si aceasta din doua motive: trebuiesa-i ajute deoarece toti indivizii au dreptul la un trai decent si tot statul estecel mai in masura sa-i ajute pe saraci, deoarece saracia nu poate fi combatuta in mod eficient si sistematic decit pe cale politica, institutionala". Nu filantropia este deci chemata sa combata saracia, aceasta nu se poate substitui eforturilor institutionale, datorie a guvernarii. Iar daca "statul isi joaca rolul asumat, filantropia nu mai are ce cauta". Ar avea doar un "rol secundar in combaterea saraciei", ar completa doar actiunea decisiva a statului. Unii ginditori de stinga, mai aflam, "afirma ca filantropia are potentialul de a infrina lupta impotriva saraciei, deoarece le da oam