În preajma sărbătorilor, cititorii textelor mele se aşteaptă, de obicei, să abordez teme psihologice (ex. despre fericire, sănătate mintală etc.), cu implicaţii pentru publicul larg. Aceasta prin prisma activităţii mele de om de ştiinţă prezent în spaţiul social, lucru inevitabil prin formarea mea socio-umană. Voi face şi acum acest lucru, dar altfel. Într-o perioadă când vremurile sunt mai negre şi grele (ex. economic, social, politic etc.) şi parcă de cuprinde disperarea şi pesimismul, cred că prezentarea unor proiecte altfel, cu implicaţii sociale şi de interes larg (ex. din domeniul sănătăţii mintale), în care există şi o contribuţie românească, dă speranţa că se poate face ceva serios şi în România!

Haideţi să facem un exerciţiu. Imaginaţi-vă că aveţi o problemă/tulburare emoţională (cel puţin 30% din populaţia lumii suferă în fiecare moment de o tulburare psihologică).

Cum este acum? Dacă aveţi noroc să ajungeţi rapid la specialişti, vi se prescrie un tratament psihoterapeutic şi/sau unul medicamentos. Tratamentele, mai ales cel psihoterapeutic, necesită adesea efort financiar şi de timp consistent (ex. şedinţele de psihoterapie se fac de aproximativ două ori pe săptămână, fiecare şedinţă durând aproximativ o oră, la care se adaugă încă două ore din zi asociate drumului dintre şi de la cabinetul de psihoterapie). Luând toate acestea în calcul, nu este de mirare că, deşi există tratmente eficiente, un număr mare de persoane nu le accesează, trăind astfel cu suferinţa psihologică, ce are consecinţe negative pentru individ, familie şi societate.

Haideţi să gândim mai altfel. Cum ar putea să fie? Imaginaţi-vă că aveţi acasă un sistem de inteligenţă artificială (IA) – robot sau agent virtual – care vă monitorizează reacţiile psihologice şi psiho-fiziologice. Astfel, la nivel subiectiv, vă evaluează trăirile emoţionale şi urmăreşte evoluţia acesto