Dupa debarcarea lui Petre Roman in 2001, PD ulterior PDL nu s-a mai comportat ca un partid politic in sensul clasic al cuvantului, ci ca un fel de confrerie jansenista functionand dupa canoanele si umorile unui frate mai mare in stepene. Vointa acestuia era lege: impartea sarcinile, isi judeca supusii si stabilea ierarhia.
Nici vorba de construirea sau inscrierea intr-un mainstream, adica sa reprezinte tendinte si ideologii social-politice in curs, nici vorba de colaborare cu celelalte forte dispuse a realiza obiective si programe comune pentru Romania, deoarece interesele ii priveau doar pe lider si pe cei cativa initiati. De demonstrat.
Democratia ca joc de putere
Daca pana la castigarea puterii impreuna cu PNL si... Voiculescu in 2004 democratia interna de partid cum-necum se mai respecta, de atunci PDL joaca pe o singura mana si o singura carte, aceea a lui Basescu.
Ca sa suporte privatiunile si sa nu se haineasca, i-a tinut aproape pe vechii tovarasi de drum Blaga, Berceanu, Videanu... Nu e locul aici sa analizam mijloacele.
Prezent de dimineata pana seara in mass-media, partidul a inceput sa creasca in sondaje, dar nu prin imbunatatirea performantelor la guvernare nationala sau teritoriala, ci prin canibalizarea intregii scene politice, prin atacuri consecvente la adresa aliatilor liberali si in special a primului ministru, Calin Popescu Tariceanu.
De atunci PDL aplica tactica singur impotriva tuturor: priviti otova, toti sunt demagogi, ipocriti, corupti, hoti, misei, incompetenti, numai portocaliii dispun de valori si merite, numai ei fiind in stare sa rezolve problemele tarii, iar Basescu a devenit atotputinte si omniscient, serviciile secrete, alte institutii ale statului de drept punand umarul la actiunea antidemocratica de personalizare a puterii.
Politica - o forma fara fond
