”Aș vrea să trăiesc la New York, sper ca într-o bună zi să am suficienți bani să mă retrag acolo, dar nu să muncesc, doar să mă duc în Village și să ascult jazz, să mă duc la stand-up comedy, să mă duc de dimineața să văd toate furnicile cum ies din blocuri și mănâncă hot-dog și eu să rămân să mănânc hot-dog”. Asta declara, pe la sfârșitul anului trecut, unul dintre cei mai cunoscuți publicitari autohtoni. Vreo două luni mai târziu, același publicitar, alături de alte nume din branding și antreprenoriat anunțau, taman în toiul protestelor din Piața Universității din București și din alte orașe din țară, lansarea unei platforme civice ”Împreună 2012”, platformă posibil a se transforma în partid politic. Simpatiile pe care Bogdan Naumovici (despre el este vorba) și Aneta Bogdan (alt nume ”cu greutate” în domeniul branding-ului autohton) le aveau (le au) în mass-media le-au suflat în pupa platformei. Le-au suflat degeaba.
În ciuda specialiștilor în comunicare implicați, eșecul acțiunii era previzibil (și am și scris despre asta). Pentru că se adresau unui public căruia i se făcuse lehamite tocmai de comunicarea pe care o promovau (și nu e vorba doar de cazul Roșia Montană, cum greșit au înțeles unii). De altfel, citatul de la începutul acestui text, mi-a fost semnalat de un prieten, cu întrebările și punctele de vedere aferente foarte pertinente. ”Cum să am încredere într-o persoană ale cărei visuri de împlinire nu au legătură cu România?” Ce nu a înțeles Bogdan Naumovici când a coborât în Piața Universității e faptul că oamenii respectivi nu văd România ca o pe o vacă numai bună de muls, după care, ”când au suficienți bani”, ”să se retragă” să asculte jazz și să mănânce hot-dog la New York.
Adresându-se oamenilor din Piața Universității, mișcarea/acțiunea ”Împreună 2011” nu a făcut decât să se acopere de penibil. Lucru care s-a văzut și în ”sporul” pe c