După ce mai mulţi copii s-au sinucis, au căzut în depresie ori au abandonat şcoala, din cauza părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, primăriile sunt acum obligate să monitorizeze minorii lăsaţi în grija bunicilor sau altor rude. În astfel de programe de monitorizare sunt implicate şi fundaţii, una dintre acestea fiind „Salavaţi Copiii", care are în grijă peste 600 de copii aflaţi într-o astfel de situaţie.
În clasa întâi nu vorbea
Cristina, acum în vârstă de 10 ani, este unul dintre cei 80.000 de copii rămaşi în grija rudelor după ce părinţii au plecat la muncă în străinătate. Locuieşte în Târgovişte, la mătuşa ei şi îşi cunoaşte părinţii numai din scrisori. Familia a emigrat când fetiţa avea un an. „În clasa întâi, când Cristina a intrat în programul nostru de consiliere, nu scotea aproape niciun cuvânt. Acum vorbeşte, s-a deschis, se exprimă, are încredere în ea, are rezultate bune la şcoală, dar încă duce dorul părinţilor", povesteşte Cristina Bibac, coordonatorul programului „Creştem Împreună". Fetiţa n-a fost niciodată plecată în Italia, unde mama lucrează ca menajeră, iar tatăl în construcţii, un motiv fiind şi lipsa banilor. „Nu înseamnă că dacă sunt plecaţi acolo o duc bine, trăiesc la limită, dar măcar acolo au de lucru. De multe ori copii sunt discriminaţi la şcoală, fiindcă cei de vârsta lor îi privesc ca pe nişte copii cu bani, ceea ce nu e deloc adevărat", spune Cristina Bibac.
Situaţia copiilor lăsaţi în grija rudelor se regăseşte şi în Bucureşti, unde trăiesc aproape 2000 de copii de emigranţi. Aceştia sunt supravegheaţi de rude sau de unul dintre părinţi, precum şi de primările de sector prin direcţiile de Protecţia Copilului. La Primăria sectorului 3, de exemplu, se află în monitorizare 450 de dosare, de aproximativ trei ani, iar la sectorul 1, există peste 80 de dosare. Datele sunt trimise de şcoli la fiecare început de a
