Asemenea multor persoane, care după o viaţă de citit poezie au început să vorbească în versuri, în urmă cu doi ani, Ana Fazakaş a bătut cu sfială la poarta cititorului, debutând cu prima carte de autor. “În ocean de cuvinte m-arunc, fiecare silabă răstălmăcesc, trag aer în piept, mă scufund, comoara din adâncuri de-ar fi să găsesc,” spunea autoarea în poezia „Prea târziu, prea devreme.”

A şaptea dintre surori

Ana Fazakas s-a născut în judeţul Mureş, în comuna Băla în 12 decembrie a anului 1954 într-o familie modestă fiind cea de a şaptea fiică, din cele 8 fete ale lui Ioan şi Anastasia. La doar 13 ani a rămas orfană de tată şi a primit o bursă de studii. A absolvit Liceul de Cultură Generală nr.1 din Reghin, promoţia 1969-1973. A încercat să facă un curs de calificare la Târgu-Mureş la o şcoală postliceală, de reorientare profesională dar a renunţat datorită unor probleme grave de sănătate, motiv pentru care a fost supusă unor analize medicale şi diagnosticată cu un diabet zaharat juvenil, de tip I devenind la doar 19 ani insulino-dependentă. Norocul Anei a fost, poate, faptul că una dintre calităţile sale a fost întotdeauna optimismul şi dorinţa de a-şi lărgii orizonturile cunoaşterii, ceea ce a determinat-o să lupte pentru visul ei.

A vândut şi ziare

Timp de un an de zile, Ana a stat acasă încercând să se resemneze cu soarta şi să îşi accepte destinul. Cu ajutorul mamei şi a familiei a învăţat să fie puternică fizic şi să nu devină vulnerabilă psihic, iar după 12 luni petrecute acasă la ţară, s-a hotărât să ia viaţa în piept aşa cum este şi s-a reîntors la Reghin. În 1975 unde a obţinut primul său loc de muncă, ca ospătar în comerţ în cadrul Restaurantului Park în sezonul estival iar toamna şi iarna, a muncit pe diferite funcţii perioade scurte de timp la C.E.C, la Oficiul Poştal, a vândut ziare şi apoi a primit într-un final un