Legea despagubirilor fostilor proprietari, ajunsa in Parlament, reprezinta un test total, ideologic, juridic si electoral pentru partide.

Demonstratia facuta de MRU la B1TV, in ceea ce priveste urgenta initierii de catre Guvern a unei noi legi a despagubirilor fostilor proprietari, nu are cusur si nici spatiu de manevra. La 12 iulie (sau peste inca sase luni) vine un moment al adevarului, fie in forma deciziei pilot de la CEDO, nesustenabila pentru posibilitatile financiare ale statului, fie intr-o forma agreata de partidele politice. Guvernul a propus plafonarea la 15% din valoarea proprietatilor, esalonata pe 10 ani. Scandalos de putin, greu de suportat pentru fostii proprietari, dar, dupa calculele facute de ministrul Finantelor, singurele estimari realiste si oneste in raport cu ceea s-a promis, sperat si facut in ultimii 22 de ani. Intr-o atare situatie si scuzele pot fi considerate o insulta, iar legea ajunsa in Parlament, sub aceasta forma, reprezinta un test total, ideologic, juridic si electoral pentru partide. Din motive diferite, partidele nu vor putea conveni, inainte de alegeri, asupra unei legislatii. Din USL, liberalii se gindesc ca vor avea o misiune usoara. Printr-un „nu" rasunator ei vor cauta sa-si reafirme optiunile ideologice prin etichetarea legii ca o „noua nationalizare" si a lui MRU drept un pui de comunist. Sigur, poate fi un succes de scena parlamentara in plina campanie electorala. In realitate, liberalii nu pot explica de ce modalitatile de despagubire integrala a fostilor proprietari gindite de PNL au fost inutile sau au ramas simple planuri pe hirtie. A se vedea doar Fondul Proprietatea, un instrument de speculatii bursiere, din care prea putini au reusit sa obtina ceva. Valoarea nominala de emitere a actiunilor la Fond a fost de 1 leu, dar valoarea pe bursa a variat intre 40% si 60%. Cine alege sa-si vinda actiunile opteaza, auto