Sofi Oksanen este scriitoarea care ţine capul de afiş al presei literare de vreo doi ani, căci a reuşit să colecţioneze până la 35 de ani aproape toate premiile posibile (i-a mai rămas de cucerit doar reduta Nobel…). Cine este Sofi Oksanen, cea venită şi la Bucureşti, acum câteva săptămâni, să-şi promoveze romanul şi să-şi susţină ideile, etalându-şi imaginea frapantă şi memorabilă: şuviţe colorate, buzele pline şi intens rujate, aerul gotic.
Scriitoarea s-a născut în nordul Finlandei, a studiat literatura şi dramaturgia în Finlanda, a publicat două romane - "Vacile lui Stalin" (2003) şi "Baby Jane" (2005). A scris o piesă de teatru în 2007, al cărui succes pe scena Teatrului Naţional Finlandez a determinat-o să-i dezvolte subiectul într-un roman, "Purificare" ("Puhdistus", în original) ce i-a adus vertiginos consacrarea.
Au venit în cascadă premiile: The Nordic Council Literature Award (2010), Prix Femina Etranger (2010), A Barnes & Noble Summer 2010 Discover Title (2010), The European Book Prize (2010), Prix du Roman FNAC (2010). Odată cu premiile, valul de traduceri, o receptare mai mult decât entuziastă. Traducerea în limba română vine când tirajul cărţii a depăşit milionul de exemplare, cartea îşi urmează periplul, film şi spectacol de operă.
"Purificare" face parte, după modesta mea opinie, dintre cărţile incendiare prin mesaj. Nu sunt prea multe asemenea cărţi care te duc rapid cu gândul la Premiul Nobel. Aşa mi s-a întâmplat când am descoperit "Venit pe lume" de Margaret Mazzantini ori "Daniel Stein, traducător" de Ludmila Uliţkaia (despre care am scris, cu acelaşi entuziasm).
Sofi Oksanen scrie despre Estonia din anii postbelici şi Estonia postcomunistă un roman cutremurător al ororii prin care trec două femei: Zara a trăit la Vladivostok, cu mama ei cea mută şi bunica secretoasă, iar după căderea URSS a plecat la Berlin, atrasă de m
