Editura Meronia a publicat în 2009 un Dicţionar al personalităţilor feminine din România, având ca autori pe George Marcu şi Rodica Ilinca. Buna primire a lucrării a deteminat editura şi pe autori să dezvolte lucrarea, devenită acum, dublă ca volum, Enciclopedia personalităţilor feminine din România. Publicăm în continuare fragmente din această enciclopedie.

Doamnele lui Ştefan cel Mare - mamă, soţii

OLTEA (n. începutul sec. XV - d. 4 nov. 1465). Mama lui Ştefan ce Mare. Originară din zona Trotuşului, unde fiul şi nepotul său Alexandru vor construi, în 1493-94, o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, "întru amintirea sfântrăposaţilor noştri înaintaşi şi a părinţilor lor". Ştefan va dărui acestei biserici, în 1495, un Tetraevangheliar cu o însemnare care arată că este "fiu al lui Bogdan şi al Oltei". Se pare că nu a fost căsătorită cu domnul Bogdan II (sau căsătoria nu a fost recunoscută), ea "nu a fost doamnă în secolul XV şi nici cneaghină (femeie măritată aparţinând boierimii)" (C. Rezachevici), titlul lipsind chiar şi de pe lespedea funerară. Oltea a avut încă cinci copii, probabil dintr-o căsătorie anterioară, Ioachim, Ion, Cârstea, Maria şi Sora, amintiţi în Pomelnicul de la Mănăstirea Bistriţa.

Despre băieţi nu există date directe, fetele au fost căsătorite cu boieri moldoveni: Maria cu portarul Sucevei, Şendrea, iar Sora cu marele vornic Isaia. Este cunoscut şi un frate al ei, pârcălabul Vlaicu, dregător în slujba lui Bogdan II şi Ştefan cel Mare. După asasinarea lui Bogdan la Reuseni (15 oct. 1451), Oltea, alături de alte rude, îşi însoţeşte fiul în Transilvania, de unde se va întoarce, probabil, după ce acesta va ocupa tronul Moldovei. Spre sfârşitul vieţii s-a călugărit, primind numele monahal Maria. A fost înmormântată la Mănăstirea Probota, ridicată de Ştefan cel Mare lângă Reuseni, locul unde a fost decapitat pări