Dorin Spineanu Sunt atatea zile de cenusa amestecate cu ploaie si nisip saharian, incat simt ca-mi ies din minti, dar Gutuiul japonez a inflorit frumos si sub el mormaie un inger mahmur. E ingerul meu pazitor, pe care o sa-l trimit la origini si o sa-l concediez pronto pentru ca nu face absolut nimic. Bea, joaca barbut in poala unor femei dubioase, doarme mult si ofteaza des. Nu intra pe net, unde niste derbedei, sub adaposul anonimatului, ma injura, instiga la linsajul meu si-mi reproseaza ca am scris prea putine carti. Putine, dar tari. Grafomanii n-au decat sa prospere si sa se tolaneasca pe mormanele de "opere" pe care nu le cumpara nimeni. Oh, da, eu as cumpara turnatoriile lor la Securitate, singurele pagini care merita citite si as cumpara si confesiunile lor despre lasitatile inimaginabile pe care le-au produs pe langa fundul cutarui sau cutarui potent, dar astia mint si la spovedanie. Am vazut eu pereti crapati in biserici. Si n-am sa pricep niciodata de ce niste jeguri lirice sunt stipendiate din banul public, insi sonori in crasma, dar, vai, atat de absenti, din spatiul public. Se duc la Simirad cu o cartulie vai de mama ei, umili, aplecati pe spate si indaratul autografului ne desluseste clar: Domnule presedinte, nu ma dati afara de la muzeu, mor de sete, n-am mai baut de vreo ora.
Tipii astia, care-ti cersesc umili o tigara, una mica, ar trebui lichidati fara mila. Stau mai mult in crasma decat la locul de munca, se dau poeti, dar nu sunt autentici. Niste betivani grotesti, niste contabili oarecare plini de pacate, niste ratati. E nasol ca ratarea nu-i opreste, capata puteri ca Anteu la contactul cu solul natal (cu alcoolul in cazul lor) si inventeaza celebrari pentru, sa spunem, un Sadoveanu incult si tradator de tara si dau iama pe la patronii de crasme sa-si umple frigiderul. Sa faca gratare in spatele caselor memoriale. Cum am mai spus, j
