Fauritorii brandului PD (apoi PDL) + Basescu nu sunt multi, ii poti numara pe degete. Comparand insa sustinerile lor din perioada progresista, cand partidul crestea intr-o zi cat altele intr-un an, cu cele de azi, din perioada regresiv-decadenta, cand a ajuns de unde a plecat, citesti, recitesti si nu iti vine a crede. Unul dintre cei mai vajnici forjori si promotori a fost Traian Radu Ungureanu, fost jurnalist la BBC.
Iata ce a ajuns sa declare la doar cativa ani de vremea gloriei portocalii: "alegerile vor hotari daca ne asternem pe o directie care asigura supravietuirea noastra ca societate, ca stat. Sau, in cazul in care nu le castigam, o noua faza istorica in care Romania se inchide, in care Romania pierde legaturile .. cu sistemul european, cu economia, cu comertul deschis spre lumea competitiva. Se intoarce spre o zona de colonizare interna in care o trupa redusa controleaza resursele..."
Cazul TRU e simptomatic
Cazul TRU nu este insa unul singular. Aceleasi sustineri le-am regasit atunci in forme diverse la Sever Voinescu, Mircea Mihaies, Cristian Preda... Numai ca gloria si marirea au fost mult prea repede trecatoare, iar dupa optimismul viguros, dupa increderea si fudulia ca sunt cei mai tari s-au ivit, fireste, degringolada si deceptia. Regrete lacrimogene razbat azi si din interviuri, declaratii, abordari pe blog ale Elenei Udrea, Cezar Preda, Ioan Oltean etc.
E clar. In mintea liderilor, a activistilor, intelectualilor(!) portocalii, PDL si Basescu erau centrum mundi, adica buricul pamantului, dupa ei se ghidau timpul si soarele, iar fara Basescu, Boc, Ungureanu, Voinescu... nu putem supravietui, "Romania se inchide", ajungand o biata colonie la marginea Europei. Urmeaza sa-si dea obstescul sfarsit.
De la vis, la cosmar
Si iaca asa s-a transformat in cosmar visul lor de fericire eterna