Pentru a opri spirala neincrederii reciproce dintre Stat si Cetatean trebuie oprita spirala duplicitatii. Cu ceva vreme-n urma am ciulit urechile la o stire de pe TVR din Sibiu: 87% din 4% de sibieni handicapati cu acte-n regula s-au dovedit a fi cu actele-n neregula - nu erau, adica, defel handicapati... Sa auzi si sa nu crezi: din 1057 de persoane handicapate, 917 erau handicapate cu ghilimele! Am comentat in alta parte aceasta handicapatuiala ordinara si inghesuiala bolnavicioasa a unor handicapabili spre banul-pomana de la Stat (doar cei 917 de falsi handicapati au costat Statul 8 milioane de euro - nota bene: euro!), dar n-am apucat sa caut si niste explicatii pentru fenomen. Deci, totusi, cum se explica atita falsitate, atitea simulacre si atitia simulanti, atitea forme fara fond si atitea fonduri fara forma, atitea sinecuri si sinecuristi pe masura, atita pofta si apetenta pentru handicapatuieli fara de jena? Cum se explica atitea fabrici de licentiati universitari in ce vrei si nu vrei, de patalamale cumparabile datatoare de privilegii, posturi bugetare, pozitii de sefi? Totul in dauna celor onesti, a celor realmente bine pregatiti si competenti! Precis ca radacina raului coboara adinc in istorie, dar hai sa nu ne-ntoarcem decit pina-n „Epoca de Aur", cea care a pus capac la toate, iar esenta in materie de mentalitate paguboasa cu care oamenii au iesit din comunism poate fi circumscrisa cu un singur cuvint: duplicitate. Noi ne facem ca muncim ... Odata cu dictatura comunista, duplicitatea a devenit cronica, iar vestita formula „noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc" spune totul despre ruptura de incredere intre Cetatean si Stat. Din pacate, in toti acesti 22 de ani de postcomunism, spirala neincrederii reciproce a luat avint, in loc sa se domoleasca. Iar cercul vicios s-a marit, in loc sa se micsoreze, avind la baza aceeasi paradoxala neincredere re