La 132 de ani de la naşterea lui Gideon Sundback, Google şi-a tras un fermoar de toată frumuseţea. Accesoriu indispensabil în zilele noastre, fermoarul lui Gideon Sundback a avut o istorie interesantă.
Anual se produc în lume miliarde de fermoare, dar această invenţie nu a fost de la început una de succes. Primul fermoar e legat de numele lui Elias Howe, inventatorul maşinii de cusut. În 1851, el a patentat un „sistem de închidere autotomată a hainelor” – ceea ce am numi azi un fermoar, doar că într-o formă rudimentară, folosind un soi de agrafe care se cuplau manual. Howe nu a văzut însă potenţialul descoperirii sale, astfel că nu a investit în invenţia sa.
Inginerul Gideon Sundback este cel care s-a apropiat cel mai mult de fermoarul din zilele noastre. Producătorii s-au lăsat greu convinşi să scoată acest sistem de închidere pe piaţă şi, multă vreme, el a fost folosit numai pentru pantofi. În timpul Primului Război Mondial, sistemul cu pricina a fost folosit mai ales la costumele de zbor şi la închiderea chimirelor.
Fermoarele au început să aibă succes şi priză la public doar odată cu diversificarea materialelor din care era confecţionat – metal sau plastic; acesta din urmă e mai uşor, pliabil şi lesne de întreţinut. În anii 1930, o campanie de vânzări de haine pentru copii a utilizat pentru prima oară fermoarul la obiectele de îmbrăcăminte. Ideea campaniei era aceea de a le da posibilitatea (şi încrederea) celor mici să se îmbrace singuri. Fermoarul a câştigat lupta cu nasturii în 1937, când designerii francezi l-au utilizat la pantalonii bărbăteşti. Revista „Esquire” declara atunci fermoarul cea mai nouă idee în moda masculină şi acorda acestui sistem de închidere virtuţi noi: aceea de a exclude posibilitatea deschiderii fără intenţie.
Un alt moment de cotitură în istoria acestui sistem de închidere a hainelor a fost fermoarul ale căr
