Cine a fost la putere în România în ultimele optsprezece luni, cît s-a derulat termenul dat de CEDO de a lichida în sfîrşit problema restituirii proprietăţilor, de la care acum cerem amânare sub pretext că vin alegerile? (Totdeauna vin. Deşi anul ăsta a trebuit o revoltă populară ca să vină la termen) Eu, nu, asta ştiu sigur. Nici Ponta, Antonescu sau Dan Diaconescu nu cred că au fost. Mai rămâne a treia posibilitate. O fi fost puterea. Care nu a avut timp să se ocupe de problema asta, deşi ştia că peste 2000 de cazuri similare vor fi alocate dintr-un condei, acuma că s-a judecat un precedent, ridicând deci nota de plată a României de la circa 10 milioane despăgubiri pe an la de vreo 500 de ori mai mult (estimare aproximativă, greu de calculat cînd printre dosarele nerezolvate se număra atîtea proprietăţi ale unor culte, de exemplu).

În schimb să nu credeţi că puterea a stat degeaba. La pensii, medicamente, şi restituirea proprietăţilor mafia a funcţionat din plin. În intervalul acesta s-au dat nenumărate legi, unele picate la Curtea Constituţională, unele, mai puţine ca pe vremuri, oprite de departamentul legal al preşedinţiei de la promulgare, şi în sfârşit o parte, ca legea Sănătăţii, oprită chiar de societatea civilă pe ultima sută de metri. Între domeniile vizate de parlamentari pentru reglementare s-au aflat cîinii comunitari, prostituţia, dacă foştii directori de editură de sub comunism mai pot fi numiţi în vreo funcţie publică azi, dacă elevii studiază sau nu latina la şcoală, cum ne amenajăm faţadele la stradă ca să arătăm vizitatorilor o faţă cît mai colorată, şi aşa mai departe. Chiar acum, pe ultima sută de metri, un grup de deputaţi încă ai puterii se ocupă de cine ia acasă banii dacă o universitate privată dă faliment (unii se pregătesc, sau nu ar fi urgenţa), iar alţii de introducerea unui aviz de la psiholog pentru femeia gravidă care vrea