Pentru că pe tastatura laptop-ului meu literele r şi t sînt vecine, atunci cînd mi-am exprimat opinia despre teza de abilitare, cu excepţia titlului corect, în text apare deseori „abilitate“. La prima lectură a textului m-am simţit vinovată pentru o aşa confuzie (şi-mi cer scuze de la cititorii mei), dar apoi m-am gîndit că pînă la urmă ceea ce s-a vrut o abilitare ajunge să fie o abilitate în mînuirea cuvintelor necesare celor 150 de pagini de teză de abilitare. Şi, cu DEX-ul lîngă mine, de astă dată (pentru că tot există acum o modă a DEX-ului la purtător), iau abilitate în toate sensurile sale posibile: „îndemînare, iscusinţă, pricepere, dibăcie“, dar şi „deprindere, obicei, şmecherie, şiretlic“. Sistemul Bologna este, după părerea mea, şi după opinia multora de prin Europa, periculos şi pernicios. După trei ani de licenţă, studentul abia descoperă „materia“, după doi ani de master află pe ce lume se află, iar după trei ani de teză produce „ceva“. Ceva ce ar putea fi un eseu, o introducere sau o descoperire a unui subiect. La sfîrşit are o diplomă, nici el nu ştie de ce şi ce ar trebui să facă cu ea... Teza nu-i poate aduce gloria, întrucît 150 de pagini nu spun mare lucru unui editor experimentat, şi n-ar putea spune mare lucru breslei din care speră să facă parte. Aşa că normal ar fi să se îndrepte către teza de abilitare şi să aibă „abilitatea“ (din DEX) de a scrie serios şi bine o „operă“ care să-l consacre. Dar legislaţia îi dă dreptul de a avea aceeaşi „abilitate“ de a face o teză de abilitare fără a depăşi cele 150 de pagini şi fără a spune mare lucru într-un domeniu sau altul, ci doar despre sine. Or, despre sine sînt întotdeauna multe de spus.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriAm pe masa de lucru, alături de DEX, Alain Corbin, Ar