Votul de azi, din Parlament, nu e, până la urmă, un vot în privinţa moţiunii de cenzură doar contra Guvernului Ungureanu, acuzat de graba cu care vrea să pună pe tarabă ultimele resurse ale ţării, ca şi de distribuirea abuzivă şi preferenţială a fondurilor publice, ori de intolerabila cedare în faţa mofturilor UDMR. Este vorba, deci, de o atitudine a senatorilor şi deputaţilor practic referitoare la întreaga guvernare pedelistă, începând din 2008. Şi chiar la modul în care, de-a lungul a două mandate, Traian Băsescu şi-a pus nefericita amprentă asupra evoluţiei ţării, arogându-şi atribuţii şi puteri discreţionare pe care Constituţia nu i le dădea, şi impunând repetatelor cabinete conduse de Boc, iar acum de Ungureanu, măsuri politice, administrative şi de gestionare a treburilor ţării care au dus-o pe ultimul loc în UE, au prăbuşit inadmisibil şi, după cum se apreciază în cancelarii occidentale, nenecesar nivelul de trai, prin instituirea unui regimi de austeritate socotit azi până şi de experţi ai FMI, alţii decât Jeffrey Franks, drept excesiv, nejustificat de situaţia finanţelor româneşti. Fără a pune nimic în schimb, fără a jugula evaziunea fiscală din care se adapă puşculiţele şi clientela de partid.

Exodul din barca portocalie demonstrează că până şi multora din prea supuşii soldaţi ai Puterii (mai ales Minorităţile, dar şi alţii, din PDL, UDMR sau UNPR) s-au săturat de abuzurile din vârful piramidei, de modul dispreţuitor în care au fost trataţi ca nişte simple paiaţe, bune doar să voteze după degetul lui Mircea Toader, sau să fie număraţi ca oile la strungă de o repetentă la aritmetică, pe nume Roberta Anastase. Emil Boc zicea că prin demisiile din PDL partidul său, chipurile, s-ar curăţa, rămânând în el numai oameni de calitate. Aşa e...

Rămân alde Gelu Vişan, Elena Udrea, Alin Popoviciu, Ioan Oltean, Petru Călian, Sulfina Barbu, Sever Voin