Mă aflu printre numeroasele persoane oripilate de imaginile care au circulat după sărbătorile pascale pe mai toate posturile de televiziune, în care un părinte social își „educa” unul dintre copii. Spun „educa” deoarece în realitate acesta dădea în copil ca într-un sac de box, cu o cruzime ieșită din comun. E oribil ce s-a întâmplat, întâi pentru că nu se face așa ceva cu un copil, chiar dacă e al nimănui, și în al doilea rând deoarece respectivul părinte social este remunerat pentru activitatea sa. E ca și cum paznicul unui muzeu de vaze de cristal ar trânti la pământ obiectul de integritatea căruia trebuie să răspundă. Ar fi concediat fără prea multe discuții…
Ce s-a întâmplat ulterior, se știe. „Părintele” respectiv a fost dat afară și s-a decis ca toți părinții sociali să fie evaluați cu atenție maximă. Ceea ce nu e o măsură tocmai rea deoarece indivizii care nu-și pot stăpâni furia n-au ce căuta în sistem. E ca și cum s-ar pune lupul paznic la oi…
Și totuși… cine va discuta cu mai mulți părinți sociali, va afla și lucruri la care nu se așteaptă. “Trucuri” utilizate de unii copii pentru a fenta regulile: dacă îi pui să ajute la gospodărie amenință că te reclamă pentru exploatare, iar dacă îți trece prin cap să îi pedepsești prin reținerea drepturilor bănești vei fi acuzat de abuz. “Un copil a spart geamul casei, câteva zile la rând, fără să-i pot face ceva”, mi-a spus un părinte social, care amenință, aidoma altor colegi, că vor demisiona în bloc. Și totuși, copii din familiile obișnuite ajută în gospodărie și uneori – când părinții consideră că se impune – sunt privați de bani de buzunar. Fără să depună plângere la nicio autoritate…
În atare condiții mă întreb oare pe părinții sociali cine îi apără de abuzurile copiilor de care au grijă?!
Mă aflu printre numeroasele persoane oripilate de imaginile care au circulat după sărbătorile pascal
