- Cultural - nr. 80 / 26 Aprilie, 2012 La patru ani dupa Cum va place, in 1983, regizorul Nicolae Scarlat, care realizase deja cateva spectacole importante, de inalta calitate artistica, bine primite si de public si de critica de specialitate (O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, Balconul), se incumeta sa abordeze Hamlet, considerata nu numai capodopera lui Shakespeare, ci a intregii dramaturgii universale. Are o distributie foarte buna: Cornel Popescu (Hamlet), Constantin Doljan (Regele Claudius), Valentina Iancu (Regina Gertrude), Constantin Sasareanu (Polonius), Ana-Maria Paslaru (Ofelia), Cornel Raileanu (Laerte), Vasile Vasiliu si Cristian Ioan (Groparii), Mihai Gingulescu, Daniel Vulcu, Ion Fiscuteanu (Actorii), iar alaturi de acestia, in roluri mai mici, Aurel Stefanescu, Dan Ciobanu, Ion Ritiu, Radu Cazan, Dan Glasu, Vlad Radescu, Alexandru Fagarasan, Traian Costea si altii. Spectacolul – cum aratam si intr-una din secventele dedicate lui Cornel Popescu, cel care a reusit in rolul titular o creatie artistica remarcabila – avea toate premisele sa fie o reusita deplina, dar a fost numai una partiala. In secventa de care aminteam am aratat si cauza mai putin vizibila care a generat acest rezultat. Dar sa vedem cum a receptat spectacolul un gazetar. Intr-o ampla si minutioasa analiza a spectacolului, in cadrul careia evidentiaza atat reusitele (multe si importante), cat si neimplinirile (nici ele putine, dupa parerea cronicarului), Vlad Andrei-Orheianu subliniaza (cautand explicatia nemultumirilor sale) incapacitatea realizatorilor de a duce pana la capat ceea ce si-au propus, de a urmari cu consecventa ideile valoroase si interesante pe care si-au bazat conceptia, de a nu abdica de la stilul modern extrem de promitator, in care si-au gandit demersul lor scenic. "Spectacolul – scrie Vlad Andrei-Orheianu – debuteaza cu semne certe de modernism, cand bufo