Iată că trupa-fanion a scenei româneşti a reuşit să împlinească destinul eşuat al celor trei surori, ajungând acolo unde Olga, Maşa şi Irina şi-au dorit atât de mult, dar în zadar, să meargă: „La Moscova, la Moscova".
Teatrul Bulandra a participat la Festivalul Uniunii Teatrelor Europene cu două spectacole ale sale chiar pe texte ruseşti: „Însemnările unui necunoscut", în regia lui Alexandru Darie şi „Ivanov", regia Andrei Şerban.
Îţi trebuie mult curaj ca să joci în faţa ruşilor texte de Dostoievski şi Cehov. Ar putea fi chiar un gest sinucigaş, echivalând cu un salt la trambulină fără plasă de siguranţă, cu atât mai mult cu cât toate celelalte trupe care au prezentat spectacole în festival au jucat pe texte occidentale. E ca şi cum ar veni acum la noi nişte japonezi să joace Caragiale. I-am privi poate ca pe ceva exotic, dar cu siguranţă am avea pretenţia că noi ştim mult mai bine decât ei despre ce e vorba în piesele lui Nenea Iancu. Sau, cum a spus Andrei Şerban, e ca şi cum ne-am duce noi, românii, să jucăm Shakespeare la Stratford upon Avon sau la Teatrul Globe. Surpriza de proporţii a turneului a fost însă exact aceea că spectacolele Teatrului Bulandra chiar le-au dat nişte lecţii ruşilor, lucru recunoscut până şi de actorii de la Malîi Teatr (scena pe care se vorbeşte, conform legendei, cea mai curată limbă rusească), unde au jucat artiştii noştri.
Teatrul Malîi, adică Teatrul Mic, este situat exact lângă Teatrul Mare, celebrul Balşoi, iar sala este o bijuterie, cam ca cea a Teatrului Odeon la scară mult mai mare. În cele două seri în care au jucat artiştii români sala a fost arhiplină, ocupându-se până şi strapontinele. Obişnuiţi cu un Dostoievski foarte grav şi cu un Cehov mai blegos (genul acela de dramă patetică, matriţa în care i-a pecetluit definitiv Stanislavski piesele lui Cehov, care degeaba insista disperat că el a scris de
