10 ani a fost campion naţional la patinaj viteză. De 20 de ani deţine un record la juniori care nu a fost încă depăşit. Eduard Novac este un om născut campion. Şi un om care nu s-a lăsat oprit după ce un accident stupid l-a forţat să-şi încheie cariera în sportul de performanţă. Şi-a învins handicapul şi acum pedalează în fiecare zi zeci de kilometri alături de sportivi profesionişti. De multe ori ajunge la finish înaintea lor.

Eduard Novak. Un campion mondial. Parcurge în fiecare zi zeci de kilometri pe bicicletă. Se antrenează. Până aici, nimic ieşit din comun. Aşa fac toţi sportivii, toţi campionii. Numai că Eduard Novak este un altfel de campion. În vestiar îşi pune proteză specială din carbon, nu mai foloseşte pantoful de ciclism. Pedalează şi se mişcă în fiecare clipă cu ajutorul unei proteze de carbon. S-a apucat de sport la începutul anilor 80. Şi repede a urcat pe podium.

"Până la 20 de ani am făcut patinaj viteză. Am fost 10 ani campion naţional la rând. Toate recordurile de juniori au fost ale mele. Am venit pe locul 10 la campionatul mondial de juniori. Eram considerat un talent la patinaj viteză... În 96 mergeam la un concurs în Italia şi am avut un accident destul de stupid, am lovit un parapet cu maşina, un parapet care era dinainte lovit şi a intrat în maşină şi mi-a retezat laba piciorului. Atunci a trebuit să-mi iau rămas bun de la cariera de patinator..."

Se plimbă de multe ori pe patinoarul pe care se antrena, locul unde medaliile au venit una după alta. Tot universul s-a prăbuşit atunci, toată munca, tot efortul au fost distruse într-o clipă.

Dar nu a putut să stea locului. Ceva dinlăuntru nu-i dădea pace. "Eu tot timpul în viaţa mea aveam în mine un foc. Voiam să fac ceva să fiu altfel. Consider că avem o singură viaţă şi trebuie să dovedim ce putem şi să facem ceva cu viaţa noastră şi o trăiesc la maxim." Se apucă