Din punctul de vedere al creativităţii şi diversităţii, artele vizuale din România se află în prezent, dacă nu pe val, cel puţin pe un traseu ascendent. O radiografie a momentului ar indica faptul că aria zonelor artistice acoperite este mai extinsă decît a fost vreodată în istoria noastră. Desigur, fenomenul este determinat de ample coordonate internaţionale, dar important este că artiştii de la noi produc „pe stoc“ în condiţiile crizei economice, iar galeriile, multe dintre ele apărute în ultimii ani, au agenda evenimentelor completă, evoluînd întreg anul la capacitate maximă.
Ca paradox, piaţa de artă se dezvoltă şi ea, în condiţiile lipsei relative de clienţi. Preferinţele acestora se îndreaptă cu predilecţie spre artişti născuţi înainte de 1930 ori spre arte decorative. În fine, concurenţa loială între artişti ori galerii creează premise bune de dezvoltare a fenomenului artistic.
Una dintre metodele viabile de autoevaluare este aceea de a te privi prin ochii altora. În această idee, aducem în discuţie recentul eveniment organizat în prima decadă a lunii aprilie de Ambasada Belgiei în România, împreună cu Centrul de Documentare pentru Patrimoniul Flamand şi cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană,Afinităţi elective la Ambasada Belgiei/Arta românească din perspectivă belgiană.
Expoziţia organizată cu această ocazie, alături de conferinţe şi proiecţii de film, a reunit următorii artişti, în ordine alfabetică: Horia Bernea, Victor Brauner, Max Herman Maxy, Paul Neagu, Ion Ţuculescu, Alexandru Cînean, Ştefan Câlţia, Gheorghe Ilea, Gili Mocanu, Ovidiu Simionescu, Andras Szabo, TARA (von Neudorf), Roman Tolici, Dorel Topat, Iuliana Vîlsan, Ecaterina Vrană, Csaba Zemlenyi. Dincolo de faptul că simpla parcurgere a numelor de mai sus garantează reuşita expoziţiei, important este că selecţia artiştilor şi a lucrărilor a fost făc