- Cultural - nr. 81 / 27 Aprilie, 2012 Aceasta lucrare se inscrie intr-un orizont stiintific pedagogic, validand o noua indeletnicire a omului de litere, arta si cultura, acest spirit configurat intr-un renume, acel de cadru didactic, care debuteaza in acest domeniu, nu oriunde, ci in psihopedagogie speciala din cadrul invatamantului inclusiv-special, acolo unde se poate proba cel mai bine vocatia pedagogica a unui dascal adevarat, si unde cei care trebuie modelati devin mai speciali sub raport psihologic si psihopedagogic, necesitand din partea psihopedagogului o asemenea chemare si vocatie profesionala. O asemenea chemare se coreleaza cu spiritul sau artistic si umanist, facandu-l fericit, nu atat prin performantele intelectuale specifice invatamantului normal, masurabile in cuvinte, ci prin ceea ce se poate sadi in suflet, prin generozitate si umanism, pe care profesorul Romeo Soare le-a probat in decursul vietii sale. Asa cum consemnam si in cronica lucrarilor anterioare, "Nascuti neoameni”, cu subtitlul "Trasaturi tipologice la criminali in serie”, "Creatorii de constiinte” si "Probleme si remedii psihologice la copii”, prin cele trei carti Romeo Soare devine un pozitivist, imbinand talentul de exceptie al omului de arta, circumscris unui domeniu ce transcede realitatea imediata, prin fictiune si talent, cu spiritul mai riguros al omului aplecat asupra unor domenii mai apropiate de realitate, si cred ca nu intamplator, unor domenii ale vietii sociale mai speciale, acolo unde fenomenul patologiei si delincventei devin, in mod intersanjabil, atat cauze cat si efecte, reclamand cunoasterea si gestionarea lor in mod stiintific si profesional. Inca de la inceput atrage atentia secventa introductiva, intitulata "Domnul profesor de psihopedagogie”, secventa ce se constituie intr-un preambul la ceea ce urmeaza in continutul lucrarii, si unde este surprinsa motivatia af