Istoricul Doru Radosav a analizat cele mai importante construcţii mentale legate de tragedia poporului evreu.
Holocaustul este comemorat la mai multe date, în funcţie de ţară şi de crimele împotriva evreilor de-acolo. Însă la 25 aprilie se comemorează, conform unei decizii ONU, ziua eliberării supravieţuitorilor din lagărul morţii de la Auschwitz.Ziua Holocaustului se ţine în rugăciune şi reflecţie despre acest groaznic genocid suferit de populaţia evreică în perioada dominaţiei hitlerismului din Germania şi a horthysmului din Ungaria, în anii '40 ai secolului trecut.
Legat de acest eveniment tragic şi, prin esenţa lui, cum spuneam, criminal, profesorul univ. dr. Doru Radosav, istoric prestigios şi directorul Bibliotecii Centrale Universitare Cluj, - în cadrul căreia s-a înfiinţat şi Institutul de Istorie Orală sub egida căruia se publică, în editura „Argonaut", volumul „Depoziţii despre viaţă şi moarte", însumează 26 de mărturii depuse de evreice sau evrei - dar şi de câţiva români - din Bihor, Satu Mare, Sălaj şi Mureş, care au supravieţuit Holocaustului. Fiecare dintre ei povesteşte drama personală şi suferinţele la care au fost supuşi bărbaţi tineri şi bătrâni, femei de toate vârstele şi copii în ghetourile înfiinţate în aproape toate localităţile mari unde trăiau evrei. Apoi, martorii redau chinurile unei deportări spre Auschwitz şi în alte lagăre de exterminare, după care au urmat cele ce prevesteau moartea...
În deschiderea acestui volum, profesorul Doru Radosav face „câteva consideraţii" despre „Holocaust - istorie, memorie, reprezentare", textul fiind în realitate un profund studiu a ceea ce au suferit atâţia oameni în anii aceia blestemaţi. Iar Ioana Cosman publică în acelaşi volum studiul „Shoah în Transilvania de Nord", refăcând întregul sistem de represiune hitlerist şi apoi horthyst, care a iniţiat „soluţia finală" şi trecere