Edificiul colosal ridicat în Epoca de Aur, Casa Poporului, a dat naştere unor mituri dintre cele mai bizare, pe care nimeni nu poate să le confirme, dar în care există, totuşi, acel strop de adevăr.

Construcţia Palatului Parlamentului, cum i se mai spune clădirii-mamut din centrul Bucureştiului, a început în 1980, asta după ce Nicolae Ceauşescu a ordonat, după cutremurul din `77, „reconstruirea“ Bucureştiului ca un oraş de sine stătător.

Aproximativ 20.000 de oameni au lucrat 24 de ore în fiecare zi, în trei schimburi, pentru a da viaţă monumentului ceauşist. Însă, ridicarea Casei Poporului a „mutilat“ şi Capitala, dar şi zeci de destine. Edificiul poate fi considerat chiar şi o piatră de mormânt gigantică pentru un cartier care, până în urmă cu 30 de ani, părea desprins din perioada interbelică.

Casa Poporului, „ucigaşul“ monumentelor

Este vorba de zona Uranus, care a fost demolată, la ordinul lui Ceauşescu, pentru a face loc clădirii care poartă amprenta fostului dictator al ţării. Atunci, buldozerele au pus la pământ zeci de vile şi case mai mici, acesta fiind şi sfarşitul acestui cartier boem, care a rămas ca o rană deschisă pentru cei care locuiau acolo. În prezent, o parte din strada Uranus poate fi găsită sub Casa Poporului.

Acest cartier însă, nu a fost singurul monument care a fost ras de pe hartă pentru ca Palatul Parlamentului să-şi ocupe locul în centrul Bucureştiului. Biserici importante, sinagogi, Spitalul Brâncovenesc au fost victime ale lui Ceauşescu. Peste 9.000 de clădiri au fost demolate la acea vreme. Proiectul iniţial cerea distrugerea a 7.000 de imobile din centrul Capitalei dar, pe măsură ce planul evolua haotic şi, în acelaşi timp, interveneau şi ordinele „primului arhitect al ţării“, tovarăşul Ceauşescu, numărul clădirilor condamnate la dispariţie a crescut cu încă 2.000 de imobile.

@