Oţelul a încheiat neputincioasă o săptămână foarte agitată. Ieri a fost doar 0-0 cu Târgu Mureş, iar apele nu sunt deloc linişte la Dunăre.

Fără agitaţia meciurilor tari din campionatul trecut şi fără sclipirea pe care ţi-o dă, oricât de mic ai fi, Champions League, Galaţiul a lăsat din nou praful să se aştearnă pe scaunele din stadion. Fanii sunt aproape doar fizic - Grahovac sau Sălăgeanu ar spune prea aproape - şi în peluză se stă picior peste picior. Din reflex, se mai scapă câte-o înjurătură. Lipseşte sufletul. Şi în tribună, şi în teren. Arată asta Antal, care pare să-şi fi terminat energia, chiar dacă e abia început de meci, fix înainte de a şuta la poarta lui Albuţ de la marginea careului. Şansă mare, mai ales că pasele curg cu greu printr-o apărare de cinci.

Spaima din ultimul minut

Cu Didi mereu cu soareleîn ochi, cu Râpă în contratimp cu orice, dar cu Giurgiu şi Buş fâşneţi în centru şi în stânga, jocul gălăţenilor sare de la o stare la alta. Când spre bine, când spre penibil. Exemplu concret: Brăneţ boxează un corner al ardelenilor, mingea ajunge în stânga la Buş. Mijlocaşul lasă oamenii în albastru mult în urma sa - situaţie de doi contra doi - pasează la Antal, dar optarul face ce face şi îngroapă o nouă şansă de gol. Şi încă una după pauză! Asta după ce, la vestiare, toţi jucătorii au fost şterşi de transpiraţie. Nu că ar fi alergat prea mult, ci că au curs apele pe ei când Apostu a scăpat, doar el şi Costin ştiu cum, singur cu Brăneţ.

Antal, out. Cine mai ratează?

Cu Antal tras pe margine, gălăţenii îşi pierd omul care să rateze ocaziile. Apare salvator Pena, care trimite un cap pe lângă, din plonjon, după o acţiune lucrată bine de Giurgiu şi Buş. Ardelenii nu există în afara careului propriu, dar Oţelul nu poate mai mult. "Băi, vă bateţi joc de banii mei!", se ţipă din tribună. Spr