Căutând, în Anatolia Centrală, locuri consacrate pentru sporturile de iarnă despre care urma să relatez într-un Jurnal de Călătorie, mărturisesc a nu-mi fi dat seama, de la început, că unde mă aflam, în inima Turciei, provocarea nu se adresa turistului sportiv, ci turistului religios. De fapt, am descoperit mai întâi un oraş-reşedinţă al regiunii, Kayseri, care se chema, acum mai bine de 1.000 de ani, Cesareea, unul dintre marile centre ale creştinismului timpuriu. Aşezat într-o vale, la baza Olimpului anatolian ­ muntele Ercyes, oraşul şi locuitorii lui creştini sunt pomeniţi în Faptele Apostolilor. Cesareea ne vorbeşte, totodată, nouă, românilor, într-un mod aparte. De numele său sunt legate viaţa şi opera teologică a sfinţilor din sec al IV-lea, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Grigorie de Nyssa.

Sfântul Vasile cel Mare a fost episcopul Cezareei Capadociene şi Exarh al Pontului cu autoritate asupra credincioşilor aflaţi până în zona Balcanilor, a Mărilor Mediterana şi Egee. În timpul lui, Dobrogea s-a umplut de sfinţi. Numai la Niculiţel sunt consemnaţi 31... După cucerirea Capadochiei de către turci, viaţa creştină s-a mai păstrat, un timp, în locuinţele rupestre săpate în coifurile de tuf din podişul cu aspect lunar. Păstrând speranţa unei schimbări dumnezeieşti, Bizanţul a continuat să numească locţiitori ai tronului episcopal al Cezareei. În 1776, Patriarhia de la Constantinopol încredinţa acest titlu mitropolitului Ungrovlahiei (Muntenia şi Dobrogea) cu reşedinţa la Bucureşti, iar la înfiinţarea Patriarhiei Române, în 1925, îl transfera patriarhului României.

Azi, titulatura completă a patriarhului Daniel este, pentru cine nu ştie, “Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”. Cercetătorul Vlad Cubeacov ne atrage atenţia că Biserica Ro