Francezilor le merge prea bine pentru a admite problemele ţării şi accepta schimbările radicale ale modului de viaţă presupuse de reformarea statului social, dilemă monumentală cu care urmează să se confrunte preşedintele care va fi ales duminică, potrivit unei analize Reuters.
Asemenea generalului Charles de Gaulle, care se întreba, acum 50 de ani, "Cum poţi guverna o ţară care are 246 de varietăţi de brânză?", viitorul preşedinte al Franţei, fie el conservatorul în exerciţiu Nicolas Sarkozy sau socialistul Francois Hollande, trebuie să rezolve puzzle-ul reformării unei naţiuni veşnic revoluţionare pentru a o adapta la provocările economice ale secoului XXI.
Sarkozy şi-a început în 2007 mandatul cu multă energie, pus pe fapte mari, dar a obosit după ce a reuşit, cu eforturi şi costuri politice imense, să-i determine pe francezi să muncească mai mult de 35 de ore într-o săptămână şi să ridice vârsta minimă de pensionare de la 60 la 62 de ani.
Cea mai recentă măsură a preşedintelui în exerciţiu a fost să scadă costul muncii prin reducerea contribuţiilor la asigurări sociale, compensată printr-o altă măsură nepopulară, creşterea TVA la bunuri şi servicii.
Rivalul său în scrutinul din 6 mai, Francois Hollande, favotrit în sondaje, vrea să răstoarne această ultimă decizie şi nu pare dispus măcar să încerce reformele economice structurale susţinute de mulţi economişti şi de UE.
"Crede cineva cu adevărat că liberalismul, privatizarea, dereglementarea care ne-au condus unde suntem astăzi, în criza financiară, ne vor ajuta să ieşim din această criză?", răspundea Hollande săptămâna trecută, întrebat dacă va adapta pentru Franţa măsurile luate din toamna anului trecut în Spania şi Italia.
"Cred că astăzi putem crea creştere economică prin noi tehnologii, o educaţie mai de calitate şi noi surse