Pina si la nivel politic ne aflam in aceeasi situatie. Aliantele sint la moda, nu mai exista partide pure, singulare. Noi, romanii, cel putin, am invatat ca unitatea politica si nu doctrina este benefica pentru a cistiga inima spectatorilor de la concerte (adica alegeri). In fiecare fotoliu de parlamentar nu sta un om reprezentant al unui partid sau al unei formatiuni politice, ci un mixaj de asemenea oameni, un hibrid, o strutocamila. Omul minca pina nu demult, daca apuca, un singur fel de mincare pe zi: fructe, legume; ori carne, daca avea noroc. Rareori existau combinatii intre ele, poate doar de sarbatori. Asa au aparut momentele de foamete din diverse locuri de pe Glob: cind alimentul principal al unei comunitati era pe spongi ori disparea, intervenea automat criza alimentara (vezi foametea datorata unei boli a cartofului, hrana de baza, din Irlanda anilor 1850). La fel se intimpla cu foarte multe lucruri din viata cotidiana si nu numai. Simplitatea era legea ce guverna existenta tuturor: era o singura limba, o singura comunitate, un singur conducator, un singur Dumnezeu, o singura sansa pentru toti etc. Cind au inceput combinatiile si diversitatea, lumea a capatat dinamism, dar si nesiguranta, pentru ca e greu sa te concentrezi pe mai multe lucruri in acelasi timp. Buuun, deci a inceput asa si a continuat astfel, dar cit si cum si pina unde? Sa luam muzica drept exemplu, un element din sfera culturii. Cindva oamenii erau in stare sa danseze pina la epuizare ore intregi si sa simta extazul ascultind muzica unui singur fluier. Pentru ei nu exista ceva mai frumos si mai divers ca sunetele scoase de bucata de lemn gaurita. Astazi mergem la concerte cu zeci de instrumente si sintem in stare sa iesim de acolo dezamagiti de prestatia lor sau, mai rau, de calitatea compozitiilor. Am dezvoltat o atit de mare toleranta la frumos incit ne trebuie din ce in ce mai multe si