E omul care le ştie pe toate şi are relaţii cu toată lumea. Şi cu cei de jos, dar mai ales cu cei de sus. Îl vezi în Orient-Express, în tramcar, în cupeu, dar şi pe jos, în galoşi. Apare în saloane, dar şi în berăriile populare. Oriunde s-ar duce, izvorul său nesecat de informaţii e sorbit cu nesaţ. Apare bunioară într-o berărie şi îi spune prietenului povestitor cu cine s-a mai întîlnit şi ce-a mai pus la cale.
Aseară a fost la Take să-l convingă să intre în combinaţie, zice. Care Tache şi ce combinaţie? Take Ionescu, frate, combinaţia fiind guvernul. Şi cînd să intre, cine iese de-acolo? Şeful – adică d. P.P.Carp, care n-a izbutit să-l convingă pe ilustrul bărbat, dar contează pe talentul de persuadare al amicului X. Dacă însă Tăkiţă nu se lasă, există şi o soluţie de rezervă. Şeful ia prezidenţia şi Finanţele, Maiorescu, Justiţia etc.
Ascultătorul, timid, îl întreabă ce ştie de lefuri. Or să scază? Nu se ştie nimic pozitiv, dar Alexandru (Marghiloman) e de părere să nu se întindă prea mult coarda economiilor. Amicul întreabă cîte ore sînt şi pleacă precipitat să ia acceleratul de Sinaia, cu Nicu (Filipescu), dar înainte de asta trebuie să mai treacă şi pe la Barbu (Delavrancea) să-i amintească o chestie, că mîine, poimâine se face cabinetul.
În ziua următoare, duminică, prietenul povestitor se suie în trenul de plăcere spre Sinaia, într-un vagon de clasa a treia. Şi peste cine dă vorbindu-le unor negustori care-l ascultă fermecaţi. Întocmai, peste amicul X care-i spune că aseară s-a încurcat la vorbă cu Barbu şi-a scăpat trenul. Apoi îşi urmează vorba către negustori: „Eu i-am spus: ghenerale, nu te grăbi…”
Astăzi, despre amicul X am zice că e o sursă nepreţuită şi un consilier politic de taină. O persoană care te lămureşte despre mersurile lucrurilor în cercurile înalte. O agenţie de ştiri ambulantă care, chiar dacă nu le nimereşte – se m
