În Parlament se află, în diferite stadii de aprobare, o lege privind impozitarea averilor. Nivelul procentual și pragul de la care se aplică legea sunt încă în discuție.

O astfel de măsură, în forma propusă, nu face decât să consolideze stagnarea economiei. Rentabilitatea ultimelor investiții ale statului și dimensiunea „capturii statului“ (șpaga) fac din amânarea creșterii veniturilor bugetare un demers economic rațional pentru toți actorii economici, dat fiind că mediul privat este mai eficient în deciziile de alocare a fondurilor.

Alternativa de față nu doar încearcă să îmbunătățească semnificativ rezultatul economic al actualei legi, ci și să ofere suficiente argumente electorale pentru diferitele tabere. În loc de taxarea averilor, partea din avere ce se dorește virată la buget va fi direcționată de către deținătorii averii în investiții directe în economia românească și profitul reinvestit pentru o perioadă de cel puțin 15 ani.

Investițiile vor fi făcute de către deținătorii averilor doar în următoarele două direcții: zece poli de creștere în cele zece regiuni istorice, respectiv fonduri de private equity cu focus investițional restricționat la România. Prima direcție de investiții aflată la dispoziția deținătorilor de averi va fi reprezentată de zece poli de creștere (clustere), diferite în ce privește conținutul și localizarea, conform cu provinciile istorice. Polii de creștere reprezintă grupuri de industrii atât strâns legate, precum și complementare, ce operează în aceeași zonă.

Structurarea acestor poli se va realiza după principiul „triumviratului“, în sensul în care în proiect va participa capital privat românesc, capital privat extern, precum și statul român. Valențele polilor de creștere sunt multiple, de la o capacitate sporită de rentabilizare a investiției la efecte de multiplicare și antrenare a economiei, la revărsări