Înviorată de ultimele declarații politice la vârf care promit vărsare de sânge pe bune, presa a reacționat prompt și, cu excepții previzibile, aproape unitar. Pe deputatul Adrian Solomon l-au taxat imediat ziarele mari și numeroase televiziuni pentru o afirmație crudă care nu poate fi scuzată ca gafă, nu poate fi expediată ca teribilism sau, cu un zâmbet ironic, doar ca inepție sau incultură: ”Eu îi transmit public… că va avea nu soarta lui Tăriceanu ci soarta lui Aldo Moro. Și asta nu-i o amenințare, e o asigurare, domnule prim-ministru”. După deputatul adept al Brigăzilor roșii, asasini ai premierului italian în anii ̍ 70, a urmat șeful său pe linie de partid, Victor Ponta, să scoată pușca pentru a-i extermina pe dușmanii politici, soluție cu totul nesatisfăcătoare în opinia sa, fiindcă nu spală păcatele față de pensionari:” Ce răspundere? Ce să spun? Nici dacă-i împuşti nu e suficient!”.

Aruncatul vorbelor fără măsură și iresponsabil face parte din profilul unui număr mare de politicieni de la noi, nărav nu doar nesancționat, ci, dimpotrivă, luat de bun și urmat de alții după logica ”dacă la ăi mari e voie, de ce nu și la noi”. Religia ratingului a încurajat prezența în studiourile de televiziune a personajelor din politică înarmate când cu ghioaga verbală, când cu tunul, în detrimentul oamenilor decenți care, în număr subțiat, mai persistă în halucinanta politică românească. Bufonadele agresive vadimiste sau ale confratelui Becali au obișnuit deopotrivă publicul și realizatorii tv cu abandonarea oricărui standard de conduită.  De data aceasta reacțiile dezaprobatoare au fost numeroase, chiar și acolo unde nu te așteptai. ”Jurnalul național” califică declarațiile citate ca ”balamuc politic”, iar pe Ponta ”grațios ca un rinocer pe gheață și abil ca buzduganul cu trei peceți”. Ponta e recidivist fiindcă în 2010 mărturisea că a vrut să îl ciomăgească pe Boc