Pierderea părului reprezintă un factor de stres îndeosebi în cazul femeilor. Etiologia este diversă, dar, în acest cadru, alopecia iatrogenă ocupă un loc important. Medicaţia antineoplazică provoacă frecvent căderea părului, deseori reversibilă. Este un risc acceptat cu uşurinţă. Ciclofosfamida, adriamicina şi derivaţii de mercaptopurine sunt mai frecvent implicaţi. Alte tipuri de medicamente potenţial inductoare de alopecie sunt: colchicina, antitiroidienele (carbimazol, tiouracil), anticoagulantele (heparina, warfarina), etionamida, contraceptivele orale, excesul de vitamina A şi retinoizi, precum şi hormonii masculini. Lornoxicamul este un antiinflamator antireumatic nesteroidian, în prospectul căruia este menţionată şi alopecia ca reacţie relativ rară. Se recomandă a fi utilizat pe termen scurt.
O pacientă de 72 de ani consultă un reumatolog pentru algii de tip artrozic. I se prescrie lornoxicam 8 mg/zi. Pacienta urmează tratamentul timp de cinci luni (sic!) când, brusc, constată căderea masivă a părului. Opreşte medicaţia, părul nu se mai răreşte (alopecie stabilizată), dar se reia tratamentul după alte două luni, când, la câteva zile, constată un nou episod de cădere masivă a părului. Efectul advers fiind menţionat în prospect, renunţă la medicament. Rămâne cu un păr destul de rar, fără tendinţă la regenerare. De remarcat faptul că, în condiţii de stres intens, a albit la vârsta de 28 de ani, în cursul unei anchete (caracteristice epocii): „la început o şuviţă, apoi tot părul“. La vârsta de 70 de ani, acuză p Publicitate alpitaţii. Se constată o extrasistolie. Fără aritmii majore. Hormonii tiroidieni au fost în limite normale, tiroida nu prezintă anomalii semnificative clinic şi ecografic, totuşi se suspectează intervenţia tiroidei şi se practică tiroidectomie totală, după care urmează tratament substitutiv cu levotiroxină 100
