Ou sont ”credeti in Dumnezeu” d’antan?
Ou sont ”de ce va enervati doamna Segolene Royale, a, nu v-ati enervat? Nici nu vreau sa stiu cum faceti cind va enervati in cazul asta?” din 2007.
E greu de spus daca lui Francois Hollande i-a placut sau nu la spa-ul lui “Vent-ul”, pentru ca el nu exista, e greu de spus de asemenea daca acest cuplu de realizatori negociat la singe de cele doua echipe de campanie si-a facut “emploie-ul” care ar insemna ca peste 25 de milioane de telespectatori(alegatori) sa fie convinsi de cei doi “combattants”. Intre “prin noi insine” al lui Hollande, o ironie liberala a lui Vintila Bratianu?, nu ne comparam cu Spania si Portugalia, si mondialismul lui Merkozy, se afla multi ani de “debat’. De ce nu s-au “accuse” de greaua mostenire, de coruptii din UMP sau din Partidul Socialist?
Pentru ca viitorul e important pentru cei doi. Si ca trecutul a fost reglat cu multi, multi ani in urma. Pentru ca se discuta teme care privesc peste 60 de milioane de francezi si poate peste 400 de milioane de europeni.
Pentru ca Nicolas Sarkozy si Francois Hollande sint doi oameni politici care au proprietatea cuvintelor.
Ce te faci cind doamna Marine Le Pen anunta ca voteaza alb? Cum doreste constiinta francezilor pe care i-am cunoscut in urma cu vreo 10 ani in Pas de Calais si votau orice care nu are legatura cu “europenismul”, sa voteze?
Raspunsul este prezenta la vot. In primul tur peste 80 la suta. Iar Sarkozy, surpriza?, vorbeste de algerieni si marocani. Le cere votul. Il roaga pe Francois Bayrou, cu cele trei milioane de voturi, sa-l ajute?
“Mise en place” a celor doi, miza multor minute de dezbatere, a fost fara tagada ce se intimpla cu musafirii nepoftiti. Strainii si ce inseamna pina la urn(m)a sa fii francez. A urmat disputa pe energie nucleara. S-a pierdut oare alegatorul francez acolo? C`est pas difficile. Votul
