Retorica nu bate realitatea. Desi USL a promis multe in ultimele 12 luni, constrangerile financiare sunt atat de mari, incat libertatea de actiune ale noului guvern USL se afla intr-o banda destul de redusa. Nu ma gandesc doar la cele 6 luni cat va functiona guvernul dl. Ponta pe bugetul altora, ci si la ceea ce se poate face in urmatorii 3 ani.
Principalul risc cu care se confrunta guvernul USL tine de datoria publica si mai cu seama de structura acestei datorii. Strict formal, datoria nu este o problema majora, dupa nici o metodologie a riscului de tara. Nu sunt dificultati de plata, datoria externa pe termen scurt/datoria externa totala nu este mare, ponderea datoriei in PIB este de 34%, accesul pe pietele internationale nu este dificil. Totusi, datoria publica este o sursa de mari dificultati in guvernare. Nu am in vedere cash flow-ul acum.
Guvernul Romaniei nu doar s-a imprumutat excesiv, ci a cautat bani mai cu seama pe piata interna pentru a-si finanta deficitul cu un cost mai scazut. S-a creat un efect de evictiune care a sufocat creditul intern, lasand sectorul privat fara finantare. Daca in 2009 si 2010 pe fondul contractiei cererii interne, efectul de evictiune nu s-a resimtit, in 2011 cand s-a reluat cresterea, multe intreprinderi nu au avut acces la finantare. In 2012, fenomenul de evictiune s-a amplificat, iar aceasta situatie se simte indirect in capacitatea redusa de autofinantare a intreprinderilor, acumularea arieratelor comerciale si blocarea refinantarilor. Finantarile noi sunt aproape excluse. Peisajul se intregeste cu aspecte secundare, dar importante in cazuri extreme. De pilda, fondurile de garantare a creditelor sunt nediversificate si incarcate cu programe de tip interventionist, ceea ce creeaza dificultati si mai mari accesului la creditare, pe langa distorsiunile pe care le produc in piata.
Corelativ serviciului datorie