Departe de a se atenua, criza euro a luat o nouă turnură - din ce în ce mai rea în ultimele luni. Banca Centrală Europeană a reuşit să gestioneze criza economică datorată îngheţării creditelor prin operaţiunile sale de refinanţare, prin care a împrumutat băncilor din zona euro peste un trillion de euro, cu o dobândă de 1%. Asta a ajutat foarte mult pieţele financiare, iar efortul BCE a reuşit să ascundă, o vreme, deteriorarea din interiorul pieţelor, dar acest lucru nu va mai putea dura mult timp.
Problemele fundamentale nu au fost rezolvate; decalajul dintre ţările creditoare şi cele debitoare se măreşte. Criza a intrat într-o fază mai puţin volatilă, dar mult mai letală.
La debutul crizei economice, destrămarea zonei euro era de neconceput: capitalul şi datoriile exprimate erau atât de amestecate, încât o scindare ar fi dus la prăbuşirea necontrolată a zonei euro. Dar, pe măsură ce criza a progresat, sistemul financiar al zonei euro s-a orientat progresiv în direcţia naţională.
Acest trend a trecut prin mai multe etape în ultimele luni. Operaţiunile de refinanţare pe termen lung le-au permis băncilor italiene şi spaniole să se aventureze în tranzacţii ale titlurilor de stat profitabile, cu un risc scăzut. Iar tratamentul preferenţial al Băncii Centrale Europene privind titlurile de stat greceşti îi va descuraja pe alţi investitori să amâne datoria suverană. Dacă această situaţie va mai continua mulţi ani, o scindare a zonei euro va putea fi posibilă fără o prăbuşire - omleta ar putea rămâne neamestecată - dar băncile centrale ale ţărilor creditoare ar putea impune băncilor din ţările debitoare condiţii greu de îndeplinit.
Bundesbank a devenit conştientă de pericol. Acum, duce o campanie împotriva expansiunii nedefinite a rezervelor de bani şi a început să ia măsuri pentru a limita pierderile care ar rezulta în urma unei destrămări a