- dare se seamă despre traiul cotidian al Instituţiilor -

Am plecat spre Comisia Europeană cu gînd clar să aflu cum e aia cu salariul minim pe economie la nivel de Uniune, bănuind zavera de nedescris care se va isca între ţările membre, pe axa nord/sud sau pe cea continentală/anglo-saxonă. Speram să găsesc dezbateri încinse, discuţii pe fond, preocupări intense. Cînd colo, nimic. Lumea era preocupată de madam Marine şi Frontul ei Naţional francez. Lucrătorul din instituţiile europene era şi el preocupat, mai cu seamă de apropiatul întîi mai şi de zilele libere de rigoare. Aşadar, neputînd să găsesc răspunsuri la teme importante pentru uniunea din care facem parte, mă văd nevoit să devin frivol şi să cobor nivelul relatării spre anecdotica vieţii de zi cu zi în capitala instituţională europeană.

DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratCea mai supărătoare constatare este că Bruxelles-ul stă tot prost la capitolul servicii ale municipalităţii. Străzile sînt mediocru sau deloc curăţate, taximetriştii sînt de o aroganţă şi obrăznicie rare, serviciile publice, în general, par a fi la limita de jos a decenţei. Un singur exemplu: rondul din Piaţa Schuman are tone de peturi şi cutii goale de bere, mai ceva ca un teren viran al sectorului cinci, spre periferie. În atare mediu de viaţă, nu e de mirare că funcţionarii Comisiei, Parlamentului şi Consiliului (cele trei instituţii de bază ale Uniunii, sper că nu vă supăraţi că nu le-am înşirat şi pe cele inutile, cum ar fi Comitetul Economic şi Social sau Comitetul Regiunilor) par mai degrabă trişti. Sînt de acord că la senzaţia asta contribuie şi recentele perspective de scădere a salariilor şi reducere a posturilor.

Una peste alta, nimeni nu pare a fi în mare formă. E drept, la frustrarea generală se adaugă şi trecerea la Windows7, ceea ce creează nervi, sincop