O lucrare de excepţie – și care umple cumva un gol – este studiul monografic dedicat de Simon Sebagh Montefiore, profesor la Cambridge, orașului Ierusalim.Ierusalim. Biografia unui oraș (Editura Trei, traducerea Luminița Gavrilă Cioroianu, Smaranda Nistor și Constantin Dumitru Palcuș, consultant de specialitate, Adrian Cioroianu; ediția princeps este din 2011, ceea ce denotă o mobilitate editorială demnă de toată lauda) este și o frumoasă realizare tipografică, o carte și elegantă, pe lîngă numeroasele informații istorico-religioase ce sînt livrate natural și cursiv. Fără crispări partizane sau speculații emoționale. Este marele merit al acestei cărți. Pentru că povestea/istoria milenară a Ierusalimului este plină de înfruntări sîngeroase și ambiții dintre cele mai greu de stăpînit, ieri ca și azi.
Orașul Ierusalim are un trecut fabulos, din negura trecutului mitic iudeo-creștin pînă în prezentul plin de convulsii în contextul israeliano-palestinian. Un drum sinuos, de la Patriarhi pînă la sioniștii Herzl și Weismman și generalul Moshe Dayan, de la Marele Templu, Saladin și moscheile aurite din Orașul Vechi pînă la Sfîntul Mormînt, Drumul Crucii și ocupația otomană, cea britanică sau memoria colonelului Motta Gur, trei mii de ani în 700 de pagini. Orașul a reușit să supraviețuiască. Putea să ajungă precum Cartagina, Ninive sau marile orașe aztece. Ierusalimul a suferit multe ocupații, dar nu a cedat. Istoricul britanic cu nume de erou shakespearian – ce ascunde, în fond, o veche familie de evrei sefarzi, prezentă chiar și în paginile cărții despre istoria Ierusalimului – a găsit tonul just și ritmul potrivit pentru a povesti ceea ce era de povestit. Oricît de multe informații oferă volumul – și, slavă lui Dumnezeu, Allah și Yahve deopotrivă, sînt nenumărate –, cartea se citește lesne. Și cu folos, am zice. Ultima sută de ani este și cea mai complicată. Pu
