La Muzeul Ţăranului Român s-a deschis o expoziţie dedicată copilăriei aşa cum era ea trăită pe vremuri în universul rural.
În lumea veche a satului, se credea că, odată botezat, pruncul intră simbolic sub protecţia Domnului, ceea ce nu înseamnă că duhurile rele încetează să-i mai bântuie spaţiul, timpul sau chiar dezvoltarea şi creşterea normale. De aceea, familia, neamul şi adeseori întreaga comunitate a satului continuă să controleze respectarea datinilor şi a normei moştenite, pentru a elimina riscul unor accidente legate de sănătatea şi viitorul copilului.
Din punct de vedere magico-ritual, vârsta copilăriei era alcătuită din perioade succesive de creştere, bine marcate de praguri de trecere, fiecare cu regulile şi cu inventarul lui de recuzită simbolică. Fiecare prag însemna evoluţia celui mic într-un spaţiu nou, marcarea unor etape noi de vârstă şi a unei autonomii fizice crescute.
Copilul, în lumea satului
Ce se întâmplă însă astăzi la sat sau în lumea oraşului cu aceste trepte simbolice pe care le urca pruncul cu ajutorul grupului social? S-a gândit cineva, de exemplu, că acea cămăşuţă unisex care constituia îmbrăcămintea exclusivă a pruncului la ţară până la vârsta de 1-2 ani (şi a cărei explicaţie simbolică stătea în încercarea de a nu scoate pruncul în evidenţă prin nici o particularizare evidentă - marcă de statut social, de gen etc. - pentru a-l putea feri mai bine de forţele nevăzute ale răului) nu era foarte diferită de salopeta unisex a bebeluşului din oraşul contemporan, deosebită doar de codul cromatic roz/bleu, de multe ori cu intenţie nerespectat?
Aşa că Muzeul Ţăranului Român vă propune redescoperirea „Lumii mici a celui mic", cu cele 6 praguri pe care le presupunea, dar pe care mentalul colectiv le respectă fragmentar până astăzi chiar şi în mediul urban. Expoziţia va putea fi vizitată până pe