Nu-i așa că ați citit titlul în cheie ironică? Ei bine, ați greșit – nu e deloc ironie. Însă greșeala e explicabilă. După părerea mea, calitățile de politician ale dlui Ponta suferă de o subestimare foarte severă și răspândită. ”Suferă” e probabil un termen nepotrivit, căci poate foarte ușor transforma percepția greșită asupra abilităților sale într-un atu redutabil. Sigur, când adversarii politici vorbesc de ”imaturitatea” liderului PSD îi putem bănui de exagerări partizane; însă porecla de ”cârlan” i-a dat-o chiar un coleg de partid. Percepția că e oarecum prea tânăr și necopt pentru vârful politicii merge mult mai departe decât superficiala retorică de partid. Nu-l ajută probabil nici aparența fizică și hobbyul automobilistic; asta cu atât mai mult cu cât există acest clișeu care judecă abilitatea politică după aparențe, clișeu care îi produce președintelui PSD ”concurenți” cu capacitate politică supraestimată, gen Mihai Răzvan Ungureanu.

Nu fac cuiva un reproș – nu de data asta. La rândul meu am fost tentat să pun pe seama imaturității premierului desemnat modul în care și-a alcătuit cabinetul. De unde stau eu, cum se zice, miniștrii care urmează să intre în următorul guvern sunt o adunătură foarte heterogenă și, în multe cazuri, controversată. Nu sunt nici pe departe singurul care crede astfel. De altfel, la una din numirile controversate, cea a dlui Alistar, premierul a renunțat cu câteva ore în urmă. Cu atât mai mult, atunci, cineva se poate întreba de ce l-a ales de la bun început? Cum anume și-a format cabinetul? Pare un exercițiu pripit făcut de dragul de a-l vedea gata, pare că miniștrii au fost desemnați rapid și neglijent. Și, pornind de la asta, după regula briciului lui Ockham: dintre ipotezele care explică la fel de bine situația, cea mai simplă – imaturitatea politică a premierului desemnat – trebuie să fie ce adevărată…

…Numai că ex