Pe vremea când la metrou se găseau ziare distribuite gratuit (unele dimineaţa, altele după-amiaza) vedeam sau întâlneam o doamnă respectabilă, de două ori pe zi, cărând câte o sacoşă burduşită cu publicaţiile respective. Căra cu destulă greutate povara de presă şi intra cu ea într-un bloc. N-am izbutit niciodată să aflu ce făcea cu teancurile alea de ziare, deşi eram (şi încă sunt) foarte curios. Tot ce ştiu este că publicaţiile cu pricina erau moca şi, ca atare, nu te putea împiedica nimeni să-ţi iei câte vrei, chiar pe toate dacă le puteai căra.
Moca îi place românului cel mai mult. Dacă sunt moca, vizitatorii unui târg de produse industriale îşi îndeasă în genţi zeci de prospecte ale unor, să zicem, roţi dinţate, de care nu au absolut nici o nevoie.
Dacă e moca muştarul la un fast food, atunci fiecare se simte dator să mănânce cel puţin echivalentul unui borcan. La fel şi ketchup-ul - când e moca se mănâncă cu polonicul. Tot aşa se întâmplă şi cu scobitorile - chiar şi persoanele fără dinţi îşi iau câte un snop.
Sunt şi locuri unde dai un ban şi capeţi un pahar gol, de carton, pe care poţi să-l umpli de câte ori vrei la un dozator. Cetăţeanul românesc bagă în el, în condiţiile date, găleţi de chimicale acidulate, până se învineţeşte. Şi asta pentru că e moca.
Moca e bun, moca place tuturor.
Când la mine în cartier s-a deschis o şaormerie, patronul a anunţat că în prima zi va oferi, moca, primilor nu ştiu câte sute de clienţi, câte o şaorma gratis. Urmare a acestui nesăbuit anunţ, după prima zi a fost nevoit să închidă pentru o săptămână şi să-şi renoveze localul devastat. Doar la vreo expunere de moaşte la Patriarhie am mai văzut o asemenea îmbulzeală ca la şaormeria cu pricina.
Cred că, dacă s-ar distribui moca, cetăţeanul românesc s-ar înghesui să bea şi cucută. Sau, dacă o companie aeriană ar anunţa că oferă moca un zbor (dus)
