Natural, căderea Cabinetului Ungureanu continuă să fie resimțită în chip diferit: PD-Liștii și suporterii lor sunt din în ce ce mai frustrați; adversarii politici ai partidului condus de dl Emil Boc și suporterii lor jubilează; oamenii săraci în patimi politice dar bogați în necazuri se întreabă cine, când și cum va putea oferi României o cale spre liniște socială și prosperitate.
Manifestarea frustrărilor cunoaște forme apoplectice: în interval de numai câteva zile, Speedy Gonzales ne-a asigurat că venirea Opoziției la guvernare va conduce și la mexicanizare, și la lukașenk(o)izare. Greu de înțeles cum se împacă cele două scenarii, dar e sigur că în următoarele săptămâni același autor ne va vorbi de alte pericole iminente – Pinochet, dictatura militară din Grecia anilor ‘50, NKVD, potopul lui Noe, sfârșitul pământului (exclusiv românesc) prin accelerarea calendarului mayas etc.
Un alt autor ne spune că, de fapt, toată mizeria de azi se datorează guvernării Tăriceanu. Pe vremea lanțului de cabinete Boc, am scris că necazurile României nu se datorează doar guvernărilor PD-L & Associates, ci constituie o acumulare a pașilor greșiți făcuți de toate guvernele postdecembriste. Dar a pune mizeria de azi doar pe seama guvernării liberalilor este ca și cum suporterii peședintelui american Barack Obama ar afirma că toate necazurile Americii de azi se datorează cabinetului Theodor Roosevelt. Dacă nu chiar celui condus de Abraham Lincoln.
Bucuria furioasă a celor sătui de guvernările PD-L & Associates îmbracă și ea forme care nu pot duce la nimic bun. Se cere, ”la pachet”, mătrășirea tuturor pupinilor (dovediți ori ba, asta-i altă discuție, deși ar trebui să fie cea principală) prezidențiali și PD-L. Cu toată înțelegerea pentru cei scârbiți de servilismul respectiv, a o pune pe dna Rodica Palade alături de dna Andreea Pora mi se pare o enormitate. Și-apoi
