Taman ieri s-au făcut doi ani de când, la Cotroceni, Traian Băsescu s-a proţăpit la microfon şi, fără a avea vreo îndreptăţire constituţională, ba şi cu un ton de parcă pronunţa pedepsirea drastică a unor mari infractori, a anunţat tăierea a 25% din salariile bugetarilor şi a 15% din pensii. Până şi premierul de paie, Emil Boc, a dat în bâlbâială, evident nici barem bine informat despre această decizie clocită de preşedinte şi consilierii săi. Pentru moment, pesnionarii au fost scăpaţi de Curtea Constituţională. Ceea ce însă parcă i-a stârnit parcă lui Băsescu o ură viscerală, o mulţime de ajustări şi măsuri, luate pe alte căi, răzându-le vârstnicilor cu şi mai mult decât cu 15% veniturile. Întreaga societate şi economie românească au fost apoi supuse unui program de austeritate primitiv, sălbatic şi fără perspective în planul dezvoltării, nemulţumirea populară atingând cote maxime şi fiind înţeleasă până şi de experţi şi cancelarii străine. Numai de către Băsescu şi de anturajul său - nu.

Asta a dus acum zece zile la căderea, prin moţiunea de cenzură depusă de USL, a puterii portocalii şi la venirea Cabinetului Ponta. Care s-a angajat prin program să repare nedreptăţile, să impună rerspectarea legii, să readucă românilor sentimentul demnităţii, să promoveze politici în interesul naţional - obligaţii constituţionale, care revin, în primul rând, Executivului. Nici ieri, când s-au împlinit doi ani de la derapajul său din 6 mai 2010 şi când ar fi făcut bine să nu mai aţâţe resentimentele justificate a milioane de români împinşi în foamete şi-n boală, fără mijloace minime de trai, ci s-ar fi cuvenit să stea decent departe de camerele de luat vederi şi de microfoane, Traian Băsescu nu s-a putut abţine să mai dea o dată cu băţul în baltă.

Cu chiu, cu vai, cu negocieri dure, noul ministru de finanţe, Florin Georgescu, izbutise sâmbătă să